Primul salon orologer de la Basel a avut loc in 1917, mi-a spus domnul Thiebaud, CEO al inepuizabilei mărci Tissot. Atunci, au expus mai puțin de 30 de branduri – deși sunt sigură că, în acele vremuri de relativă normalitate, nu se numeau branduri, ci era vorba doar de niște ceasuri excelente, create de niște oameni pasionați. Și sinceri.

IMG_7887Au trecut o sută de ani și lucrurile s-au cam schimbat. Baselworld este acum un gigant (deși unele mărci aleg să îl părăsească pentru salonul de la Geneva, iar 2018 ar putea aduce niște dezertări de mare talie), ceasurile sunt de absolut toate felurile – de la capodopere până la prezențe amuzante sau uneori ridicole (nu că la Geneva ar sta altfel lucrurile), oferta e pentru toate buzunarele, iar brandurile incearcă să își regăsească drumul și identitatea în această perioadă dificilă.

De ce să se regăsească? Pentru că foarte puțini sunt proprietarii sau directorii de brand care au avut prevederea și tăria de a ține drumul drept și calea îngustă. Pentru unele mărci a fost imposibil să spună nu unei piețe gigantice precum China (chiar dacă intuiau, probabil, că bula se va sparge mai devreme sau mai târziu și vor rămâne fără piața de desfacere pentru producția umflată artificial) sau să refuze să creeze un ceas care nu are nicio legatură cu istoria și cu ADN-ul brandului, pentru că marketingul și vânzările spun că există o nișă foarte profitabilă pentru acest gen de ceas.

Așa s-a ajuns la o situație în care aproape toate mărcile prezintă modele cu aspect vintage, inspirate de ceasurile vechi, în încercarea de a-și reafirma identitatea în fața clienților (excepție fac nume precum Seiko sau Chopard, care chiar au ce spune cu modelele vintage).

IMG_7874

Așa se face că majoritatea brandurilor încearcă acum să lanseze produse la prețuri cât mai prietenoase, coborând din bula pe care și-o creaseră în ultimii ani, când aproape orice ceas pe care scria Swiss-made se putea vinde la prețuri astronomice.

Așa se face că, dintr-o dată, Europa e din nou pe lista lor de priorități, după ce, mulți ani, China sau Rusia le absorbeau toată atenția.

Pe de altă parte, nu știu cum s-a întâmplat, dar la acest salon am avut cele mai interesante si oneste discutii, cu aproape zero procentaj de PR sau înfumurare. Rolex, Hermes, FrIMG_7870ederique Constant, Chopard, Hamilton, Seiko, Tissot, Zenith – nu-mi amintesc un alt an în care oamenii să se fi deschis atât de mult și să fi vorbit atât de direct, onest și transparent despre probleme, despre realizări, despre strategii, despre p
Mare parte dintre brandurile de mai sus sunt și acelea care, cu o încăpățânare pe care o aplaud din toată inima, s-au ținut cu dinții de principii, de identitatea brandului și au urmat calea normală, chiar dacă prin acceptarea unor “scurtături”, ar fi obținut enorm de mulți bani în ultimii 5-6 ani. Ce inseamnă scurtătură? Să facem ceasuri care nu aduc plus valoare brandului, care nu îi fac cinste, care nu reprezintă o moștenire onorabilă, doar pentru câștiguri financiare pe termen scurt.

Revenind la ceasuri, dacă aș face un top personal cu ce mi-a plăcut cel mai mult și mai mult anul acesta la Basel, îmi vin în minte urmatoarele:IMG_7880

Rolex cu noul Sea-Dweller

Chopard cu Mille Miglia care marchează 25 de ani pentru gamă

Seiko – Grand Seiko, varianta clasică, vintage

Hermes – L’Heure Impatiente (o poezie de ceas, căruia îi voi dedica un articol întreg)

Zenith cu noul Pilot de 40mm, varianta vișinie

Omega, cu trilogia Seamaster, Speedmaster, Railmaster

 

 

Mențiune specială pentru cronograful lansat de Frederique Constant, un ceas superb, foarte muncit și cu un look minunat, pe care mi-l doresc foarte mult pentru colecția personală, deși, de regulă, nu vibrez la cronograf.